luni, 18 mai 2009


Ogar Afgan
Temperamentul este demn si distant , inspirand o anumita cruzime infocata. O expresie orientala spune ca afganul se uita la tine dar si prin tine. Este un caine cu o personalitate puternica, incapatanat, egoist, cu o precizie destul de mica in executarea unor exercitii de dresaj , totusi se pare ca rasa raspunde destul de bine dresajului de supunere.
Personalitate
Temperamentul este demn si distant , inspirand o anumita cruzime infocata. O expresie orientala spune ca afganul se uita la tine dar si prin tine. Este un caine cu o personalitate puternica, incapatanat, egoist, cu o precizie destul de mica in executarea unor exercitii de dresaj , totusi se pare ca rasa raspunde destul de bine dresajului de supunere.
Relatiile cu familia si casa
Afganii sunt crescuti acum si ca animale de companie, dar, daca apare un copil in familie, este bine ca, atat copilul cat si cainele sa fie invatati sa se respecte reciproc si sa se poarte unul cu altul. Sunt animale foarte sensibile, orgolioase, posesive, avand din instinct, reflexe foarte rapide. Sunt de asemenea foarte calmi, rabdatori si poseda un mare bun simt. Cand un afgan se plictiseste de atentia care i se acorda, se va retrage pur si simplu intr-un colt linistit, departe de multime , si va trage un pui de somn.
Dresajul
Ogarii afgani sunt foarte greu de dresat, pentru ca sunt foarte independenti si egoisti. Dar a fi independenti a fost o necesitate la o rasa de caini creata pentru a vana feline mari. Afganii pot fugi aproape pe orice teren, oricat de accidentat ar fi, si de aceea erau de multe ori lasati sa se descurce singuri la vanatoarea pe terenuri foarte accidentate. Desi afganul este destul de inteligent si mai ales foarte viclean, el foloseste aceste calitati numai in folosul lui personal. Smecheria este a-ti face propriul afgan sa creada ca ceea ce doresti sa obtii de la el este chiar ideea lui, apoi sa il lauzi pentru istetimea lui. Afganii nu se preteaza la metodele de dresaj aspre, iar daca este tratat brutal, pur si simplu va refuza pentru totdeauna sa mai faca exercitiul care i s-a ceru. Afganii pot fi surzi, selectiv, daca li se cere sa faca ceva ce ei considera ca este sub demnitatea lor. Dar pot fi uimitor de creativi cand li se cere supunere.
Aspecte particulare
Longevitatea afganilor este mare, pentru un caine de talie mare. Ei traiesc in mod obisnuit 12-14 ani, desi s-au semnalat si exemplare de 18 ani. Trebuia avuta o mare grija in privinta exercitiului fizic zilnic necesar unui afgan. Daca acest caine va sta prea mult in casa, pe fotoliu, uitandu-se la televizor, se va plictisi groaznic, si un ogar afgan plictisit e mai rau decat o pisica. El poate crea daune inimaginabile locuintei dumneavoastra. Va deschide sifonierele si va tari afara toata lenjeria, va roade mobila, se va urca pe masa din camera de zi, incercand sa ajunga poate la o fereastra. De aceea este recomandat ca acest caine sa petreaca o parte din zi afara, intr-o curte , intr-un tarc, daca nu exista timp pentru a fi plimbat in parc. Un alt aspect particular legat de aceasta rasa este ingrijirea robei. Toaleta trebuie sa se faca saptamanal, aceasta incluzand imbaiere si periaj, altfel, blana lor se va transforma intr-o masa incalcita. Blana de adult se va dezvolta in jurul varstei de 1 an, pana atunci, au blana de pui, care este mai scurta si pufoasa. Daca blana nu este ingrijita corespunzator, cainii vor deveni susceptibili la infestatiile cu paraziti, pot dezvolta abcese cutanate, boli de piele, micoze.
Boli si afectiuni curente
Afganii sunt mai rezistenti la boli decat alte rase, dar si in cazul lor poate apare displazia de sold, cataracta juvenila ,hipotiroidismul sau anumite deficiente enzimatice, ca defecte genetice.

Pekinez
Pekinezul este un caine ce are nevoie de o ingrijire zilnica a blanii sale lungi si duble, prin pieptanare si periere pentru a preveni incurcarea acesteia. Asa cum il descrie legenda, Pekinezul este rezultatul imperecherii unui saguin cu un leu. In ciuda acestui mit fantastic, Pekinezul este cunoscut datorita blanii sale lungi, curgatoare, dandu-i un aer de caine curajos, indraznet si stapan pe sine.
Istoricul si originea
Pekinezul, de asemenea cunoscut ca si cainele-leu, a fost considerat caine sacru in China pe perioada Dinastiei Tang. Mitul chinezesc sustine ca un leu s-a indragostit de o femela de saguin. Datorita dragostei sale puternice, leul a cerut zeilor sa-i reduca dimensiunile si sa-i permita sa poata trai fericit cu iubita sa, femela de saguin. Cerinta sa a fost indeplinita, iar rezultatul imperecherii lor a fost Pekinezul.
O alta legenda chinezeasca considera ca Pekinezii erau intruparile pamantene ale legendarului Foo Dog care alunga spiritele rele, astfel acestia fiind venerati ca semi-zei de catre chinezi. Oamenii de rand trebuiau sa se inchine acestor caini; erai pedepsit cu moartea daca ai fi furat vreun Pekinez, iar cand un imparat murea, Pekinezul sau era sacrificat in ideea sa-si insoteasca stapanul si sa-i ofere protectie in viata de apoi.
Mult mai sigur, Pekinezul este rezultatul incrucisarilor diferitelor tipuri de caini originari din China. De-a lungul anilor, Pekinezul a avut cateva denumiri dragalase. El a fost numit cainele-leu datorita blanii sale lungi, flocoase si pufoase, precum si cainele-soare datorita coloritului auriu-rosu. Si in final, pekinezul a fost, de asemenea, numit cainele-maneca datorita faptului ca era purtat de catre altetele imperiale pe bratele acoperite de niste maneci voluminoase.
Anterior invaziei britanice a Palatului Imperial in 1860, Pekinezul este cunoscut si agreat doar in palatele regale. Pekinezii erau atat de indragiti incat oricine ar fi indraznit sa exporte din China prin contrabanda vre-un caine, isi risca propria viata.
In timpul acestei invazii, garzile imperiale au ordonat uciderea Pekinezilor pentru a evita caderea acestora in mainile strainilor, dar, totusi, britanicii au reusit sa gaseasca cinci pekinezi in apartamentul matusii Imparatului Chinei. Acesti caini au fost adusi in Anglia si oferiti reginei Victoria (care i-a denumit "ty"), in acest mod introducandu-se acest caine special in intreaga lume. Din aceste prada de razboi se presupune ca se trage Pekinezul modern.
In 1893, Pekinezul a fost prezentat intr-o expozitie pentru prima data in Anglia. Curand, Pekinezul a cucerit preferintele americanilor si in 1906 rasa a fost admisa in American Kennel Club.
Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii internationale: FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, PCA, APRI, ACR.
Aspectul exterior si marimile
Capul Pekinezului este mare, iar fata este lata cu un bot cutat, negru si cu urechi de forma inimii, purtate lasat. Ochii acestui caine sunt mari, proeminenti, oarecum iesiti din orbite, de culoare, in general, inchisa. Cand gura este inchisa nu trebuie sa se intrevada dintii sau limba. Gatul este scurt si gros. Corpul este alcatuit dintr-o osatura puternica si bine-legata.
Pekinezii se gasesc intr-o multitudine de varietati de culoare, incluzand crem, alb, roscat, rosu, negru, precum si negru sau rosu cu alb. Pekinezul prezinta o blana lunga ce formeaza o coama bogata la nivelul capului si gatului si niste zulufi sub forma unor pene la nivelul urechilor, picioarelor, cozii si degetelor. Pigmentul negru este esential la nivelul nasului, buzelor si a marginii libere a pleoapelor. Datorita picioarelor scurte si robuste, acesti caini prezinta un mers caracteristic, usor impleticit.
Inaltimea este de 30-45 cm, iar greutatea de 3,6-4,5 kg. Orice Pekinez sub 3 kg este denumit pechinez de maneca. Este cel mai mic caine al familiei pekinezilor si cea mai populara marime in timpul dezvoltarii rasei in China. Orice Pekinez cu greutate intre 2,7-3,6 kg este considerat un mini Pekinez.
Personalitatea
Pekinezul este un caine devotat si curajos pana la nesabuinta, dar poate fi usor independent si incapatanat. Nu ii place sa i se impuna ceea ce sa faca, dar devine foarte atasat de unul dintre membrii familiei pe care il asculta orbeste.
In ciuda faptului ca are tendinta de a fi capos, Pekinezul este un caine sensibil, afectuos si un membru indragit al familiei sale, dar intotdeauna va fi rezervat in ceea ce priveste strainii. Sunt caini foarte iubitoari, iubire ce poate ajunge pana la accese de gelozie. Au tendinta de a latra mult, fapt ce ii face buni caini de paza. Nu este recomandat familiilor cu copii mici care sunt prea dificili.
Relatiile cu familia si casa
Pekinezii se adapteaza foarte usor vietii intr-un apartament, fiind caini relativ inactivi in casa, nenecesitand un spatiu verde, respectiv, o curte pentru joaca. Pekinezii au o inteligenta "ascutita" si sunt companioni loiali. Sunt caini excelenti de paza si isi gasesc locul usor in viata de familie. Pekinezul poate deveni incapatanat, capricios daca nu este educat din timp, fapt ce i-a adus reputatia de caine tafnos, irascibil.
Dresajul
Pekinezul nu este una dintre rasele cel mai usor de dresat, dar in urma unor lectii de dresaj de supunere, de ascultare, el poate deveni un membru adorabil al familiei, menit sa-si petreaca restul vietii lancezind in poala stapanului sau. Trebuie obisnuit de mici cu zgarda si lesa. Pentru cei mai neastamparati caini se preteaza mai degraba purtarea acestora intr-un ham atasat de o lesa retractabila. Acest caine poate fi dificil de educat sa nu faca mizerie.
Aspecte particulare
Pekinezul este un caine ce nu tolereaza usor caldurile excesive, vremea umeda datorita botului sau scurt si robei sale extrem de lungi. Ingrijirea zilnica a parului, prin periere si pieptanare este necesara pentru prevenirea aparitiei caltilor si a nodurilor. O atentie deosebita trebuie acordata parului de pe membrele posterioare, care poate deveni des si se poate incurca usor. Verificarea parului destul de bogat dintre degete este necesara pentru sesizarea eventualilor corpi straini (scaieti, ariste, etc.) care s-ar putea infige in aceasta regiuni, determinand leziuni mai mult sau mai putin severe. Fata si ochii necesita o toaletare regulata pentru a preveni acumularea in exces a secretiilor si aparitia dermatitei faciale (hipercheratoza faciala). Pekinezii hraniti excesiv sunt predispusi la supraponderabilitate sau obezitate.
Boli si afectiuni curente
Pekinezii racesc foarte usor si sunt predispusi la hernie de disc si luxatie a patelei. Ei nu scapa nici de problemele respiratorii si cardiace.
Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare.
Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce la orbirea cainelui.
Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.
Trichiazisul este o afectiune care consta in cresterea anormala a genelor si devierea lor spre cornee, producand iritatii si uneori ulcere corneene.
Keratoconjunctivita sicca este o tulburare a ochiului care apare atunci cand exista o productie diminuata de lacrimi.
Discopatia intervertebrala este o boala care afecteaza discurile intervertebrale determinand aparitia durerii, dificultati in mers si in cele din urma paralizia cainelui.
Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot.
In completare, Pekinezul este predispus la distocii, dwarfism (acondroplazie, tulburare genetica de dezvoltare a oaselor), hipercheratoza faciala (formarea de pliuri la nivelul pielii fetei), hidrocefalie si tumori ale celulelor Sertoli.
Pekinezul are o durata medie de viata de 13-15 ani

Dalmatian
Usor de recunoscut dupa blana sa alba cu pete negre, Dalmatianul este un caine de paza bun si un protector nativ. Numit, de asemenea, Carriage Dog (cainele de transportor), Dalmatianul are o lunga istorie in acompanierea stapanilor lui in carele de lupta, trasuri si chiar in masinile de pompieri.
Istoricul si originea
Istoricul dalmatianului este incert. Expertii se contrazic cu privire la tara de origine a acestei rase. Dalmatia, o provincie din Yugoslavia si candva a Austriei, si-a revendicat originea dalmatienilor. Cu toate acestea, Franta, India, Grecia si alte cateva state au facut acelasi lucru. Gravuri provenite din Grecia Antica reprezentau un caine atletic alergand in spatele carelor de lupta. Dalmatianul insotea diligentele de transport oferindu-le protectia fata de atacurile banditilor. Miezul noptii ii prindea dormind langa cai, in grajduri pazindu-i bunurile stapanului. De-a lungul timpului, dalmatianul a fost utilizat ca si caine-pompier, caine de circ, in misiunile de cautare si salvare, precum si pentru vanatoare si recuperare. Recent, acest „interpret" patat a castigat popularitate ca una dintre rasele favorite ale Hollywood-ului. American Kennel Club a recunoscut dalmatianul, pentru prima data, in 1888, ca membrul al grupei non-sporting (de agrement).
Aspectul exterior si dimensiunile
Dalmatianul este un caine de talie medie, cu un corp musculos si parul neted. Expresia fetei exprima inteligenta si loialitate. Rasa are o blana scurta si deasa, compacta, bine atasata de corp. Petele sunt negre sau maro, rotunde. Ele incep sa apara in jurul varstei de 2 saptamani. Fruntea este lata. Urechile sunt triunghiulare si pendulante, varful lor ajungand pana la jumatatea obrazului. Dalmatianul are ochii albastri sau caprui. Combinatiile acestor culori sunt acceptate. Nasul trebuie sa fie de aceeasi culoare cu a petelor.
Inaltimea la greaban este de 50-60 cm la mascul si de 50-55 cm la femela, iar greutatea situandu-se la ambele sexe in jurul a 25 kg.
Personalitatea
Dalmatianul este un caine activ, energic, bine cunoscut pentru caracterul sau protector exacerbat. Desi nu este renumit ca si caine care latra excesiv, Dalmatianul isi avertizeaza proprietarul vocal cand se apropie strainii. Rasa este, in general, dornica sa va faca pe plac, desi nu este foarte prietenoasa cu persoanele pe care nu le cunoaste si in care nu are incredere.
Relatiile cu familia si casa
Aceasta rasa este intr-adevar un animal de companie adresat familiei. Se inteleg bine cu copii si alte animalute de casa, mai ales daca sunt crescuti cu acestea de mici. Aceasta rasa adora sa faca miscare si sa se mentina activa, indragind plimbarile lungi sau alergatul. Unii proprietari relateaza ca dalmatienii lor sunt foarte curajosi si le place sa exploreze.
Dresajul
Dalmatianul este un caine inteligent, care invata rapid. Ei au fost antrenati cu succes pentru recuperarea, salvarea, efectuarea de trucuri in cadrul spectacolelor de circ si ca si caine insotitor al trasurilor. Dalmatienii va vor asigura o protectie excelenta. Ei sunt considerati ca fiind usor de dresat.
Aspecte particulare
Dalmatienii naparlesc. Parul lor scurt, alb este usor de sesizat pe imbracaminte sau pe mobilier. Periindu-va dalmatianul o data sau de doua ori pe saptamana, va asigurati ca parul mort este inlaturat. Dalmatienii pot avea o piele „crustoasa", aparand matreata in timpul lunilor de iarna cand umiditatea este scazuta.
Urechile dalmatienilor sunt foarte subtiri, beneficiind de o vascularizatie saraca in comparatie cu restul corpului. Din acest motiv, se pot produce degeraturi ale urechilor, daca animalutul dumneavoastra este lasat prea mult afara in zilele geroase.
Boli si afectiuni curente
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.
Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.
Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.
Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar al cainelui, avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare. Dalmatienii sunt, in mod particular, susceptibili urolitiazei cu urati.
Polineuropatia este o degenerare a nervilor care poate determina o stare de slabiciune la nivelul tuturor membrelor si imposibilitatea animalului de a se deplasa. Afectiunea apare, in general, in jurul varstei de 1-1 ½ ani.
Districhiasis-ul reprezinta o tulburare de crestere a genelor pe marginea libera a pleoapelor. Ele cresc spre interiorul ochiului, in loc sa creasca inspre exterior. Genele situate anormal freaca suprafata ochiului (corneea), cauzand iritatii.
In plus, dalmatienii sunt predispusi atopiei, dermatitelor, demodicozei si surditatii.
Durata medie de viata a Dalmatianului este de 10-13 ani.

Pudel
De secole, pudelul a fost una dintre cele mai populare rase de caini, in intreaga lume si un simbol al elegantei si al luxului opulent. Pudelul este asociat cu Franta, dar multe tari si-au cerut drepturile asupra apartenentei rasei. Disponibil in trei varietati de talie si in culori diverse, exista un pudel pentru toate gusturile.
Istoricul si originea cainelui pudel
Picturi reprezentand caini pudel dateaza inca din secolul al XIII-lea. Tara de origine exacta nu este cunoscuta, dar multe persoane considera ca rasa s-ar putea sa provina din Germania. Numele "poodle" provine de la cuvantul nemtesc "pudeln" care se traduce "a se arunca in apa"; utilitatea initiala a rasei era de caine recuperator din apa. Imediat dupa desavarsirea sa in Germania, pudelul a devenit rapid foarte popular in Franta, fiind cunoscut sub numele de Caniche sau cainele-rata. Rasa a fost considerata cainele lor national.
Pudelul se gaseste in trei varietati: standard, pitic si de jucarie; cu toate acestea, singura diferenta este talia. Pudelii standard si pitici sunt incadrati in grupa non-sporting, iar pudelii de jucarie in grupa cainilor de agrement, grupe desemnate de American Kennel Club. Pudelul standard este cel mai vechi dintre cele trei varietati si a fost initial utilizat la recuperarea ratelor din apa. La scurt timp au fost create si celelalte varietati. Pudelul de jucarie, cea mai mica varietate, a fost bine definitivat ca rasa in Anglia in secolul al XVIII-lea, fiind utilizat in spectacolele de circ si in cele organizate in aer liber ca si caine-dansator. Pudelii pitici si de jucarie au fost, de asemenea, folositi la vanatoare.
Aspectul exterior si dimensiunile
Desi se gasesc in diferite varietati de talie, conformatia si constitutia rasei sunt aceleasi. Pudelul are un cap lung, cu un bot alungit, lat si urechi late si pendulante. Pieptul este adanc, iar coada este prinsa sus. In general, coada le este amputata la o varsta frageda.
Blana pudelului este ondulata, carliontata si deasa cu o textura lanoasa, fina care necesita o ingrijire zilnica. Exista patru tipuri de tunsori si frezuri la pudeli. Cea mai frecventa tunsoare este tunsoarea pentru "catelus" (puppy cut), care se poate realiza la toate categoriile de varsta. O alta tunsoare este cea "sportiva" pentru cainii pudelii activi. Pentru expozitiile canine, tunsorile "english saddle" sau "continentala" sunt, in general, executate.
Inaltimea si greutatea corporala difera in functie de varietatea de talie. Astfel, cainele pudel pudelul standard prezinta o inaltime la nivelul greabanului de 38 cm si chiar mai inalt si o greutate corporala intre 20-32 kg. Pudelul pitic are o inaltime de 28-38 cm si o greutate de 7-8 kg, iar toy pudelul pana la 25 cm inaltime si 3-5 kg.
Personalitatea
Pudelul este un caine agreabil, care adora sa acompaniat. Uraste sa fie singur si prefera compania omului, decat a altor caini. Rasa, de asemenea, detesta sa fie ignorata si nu-i place sa fie considerat sau tratat ca "un simplu caine.
Relatiile cu familia cu casa
In ciuda faptului ca sunt excelenti caini "de apa", pudelii, de asemenea, pot fi protectori si companioni ai familiei la fel de buni. Sunt caini de companie excelenti pentru copii, cat si pentru adolescenti, putandu-se adapta diferitelor mediilor de viata.
Dresajul
Pudelul este un caine inotator excelent, descurcandu-se bine si pe teren. Cainele este foarte inteligenta si este considerat de multi ca fiind cel mai inteligent caine dintre toate rasele. Ei invata repede si de buna voie, desi, unele exemplare au tendinta de a se distra multumindu-si stapanii prin efectuarea de trucuri in loc sa invete comenzile. Pudelii au fost antrenati cu succes pentru a fi supusi, pentru a vana si chiar pentru a deveni caini de paza.
Aspecte particulare
Blana pudelilor necesita o ingrijire zilnica. Inteligenta nativa a acestui caine determina la unele exemplare dezvoltarea unor comportamente distructive daca sunt lasati singuri pentru perioade lungi de timp.
Boli si afectiuni curente
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva. Degenerarea retiniana progresiva este o afectiune care determina degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Boala, de obicei, debuteaza la cainii in varsta si poate duce la orbire. Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani. Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce la orbirea animalului. Hiperadrenocorticismul este o tulburare ce afecteaza glandele adrenale. Cand functioneaza in exces (exagerat), glandele adrenale secreta o cantitate exagerata de cortizol, producand imbolnavirea. Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp. Discopatia intervertebrala este o tulburare care afecteaza discurile intervertebrale determinand aparitia durerii, dificultati in mers si posibilitatea instituirii paraliziei.
Pudelii sunt, de asemenea, predispusi la caderea parului (alopecie), infectii ale urechilor, urolitiaza vezicala (producerea de pietricele in vezica urinara), alergii, criptorhidism si surditate. Durata medie de viata a pudelilor standard este de 14-16 ani, in timp ce cea a pudelilor pitici si a celor de jucarie este de 15-18 ani

Chow Chow
Chow Chow-ul este un caine de talie medie cu o descendenta foarte veche. Originar din China, Chow Chow-ul este usor de recunoscut datorita aspectului pufos, limbii negre si fetei usor cutate. Foarte devotat familiei sale, Chow Chow-ul nu este extrem de prietenos cu strainii.
Istoricul si originea
Chow Chow-ul este un caine de talie medie cu o descendenta foarte veche. Originar din China, Chow Chow-ul este usor de recunoscut datorita aspectului pufos, limbii negre si fetei usor cutate. Foarte devotat familiei sale, Chow Chow-ul nu este extrem de prietenos cu strainii. Chow Chow-ul este una dintre cele mai vechi rase recunoscute de caini din lume.
Cainii din aceasta rasa, se pare ca ar fi originari din Mongolia, Siberia sau Nordul Chinei. Pe baza unor cercetari vaste, se crede ca Chow Chow-ul ar exista din timpul dinastiei Han, din jurul anului 150 i.Hr.
Traducerea cuvantului "chow" este, de asemenea, controversata. Exista in prezent doua teorii. Prima teorie asociaza numele acestei rase cu industria navala. Navele care calatoreau din Extremul Orient catre Europa trebuiau sa declare ceea ce transportau. Majoritatea navelor transportau diferite articole si pentru a le inlesni munca expediatorilor, termenul "chow-chow" sau "bric-a-bric" era utilizat pentru a desemna intreaga incarcatura. Cand acesti caini au devenit parte a marfii transportate de vase, numele s-a mentinut. Cealalta teorie nu este la fel de agreata. Unii sunt de parere ca numele "chow" este un slang (argou) cantonez/american pentru mancare si se refera la utilizarea nefericita a acestei rase in gastronomie.
Altii contesta ca aceasta rasa ar fi fost utilizata in acest mod si considera ca s-a produs o confuzie intre Chow Chow si o rasa de caini similari ca aspect cu acesta, care era, in realitate, utilizata ca sursa de hrana.
Chiar daca Chow Chow-ul este originar din Nordul Chinei, majoritatea cainilor au fost descoperiti in regiunea Canton (oras si port) din sudul Chinei, unde era denumit "cainele cu gura neagra" datorita limbii sale albastru-neagra, caracteristica. Rasa era atat de populara incat o singura canisa gazduia pana la 5000 de exemplare in acelasi timp.Chow-Chow-ul a fost pentru prima data adus in Anglia la sfarsitul secolului al XIX-lea si a devenit popular imediat dupa ce Regina Victoria si-a aratat interesul pentru aceasta rasa. Dupa ce, in cele din urma a ajuns in Statele Unite la inceputul anilor 1900, Chow-Chow-ul a fost rapid acceptat in American Kennel Club in 1903, ca membru al grupei Non-sporting.
Aspectul exterior si dimensiunile
Chow-Chow-ul este un caine de talie medie, cu parul de lungime medie, cu o constitutie robusta, scund si indesat. Cainele are un cap mare cu un craniu lat si plat, botul scurt si pliuri faciale care ii dau aspectul de animal permanent incruntat. Urechile sunt rotunde si mici, fiind purtate ridicate pe verticala. Coada este rasucita si purtata ridicat peste spate.
Cea mai caracteristica trasatura a cainelui este limba albastru-neagra, care este o raritate printre rasele de caini.Chow-Chow-ul are o blana dubla alcatuita dintr-un par exterior des si un puf moale si lanos. Cele mai frecvente culori sunt rosu (ruginiu), negru sau cafeniu deschis. Inaltimea la greaban este de 46-56 cm, iar greutatea corporala este de 20-32 kg.
Personalitatea
Chow Chow-ul este cunoscut pentru personalitatea puternica si vointa de fier si nu apreciaza o atentie exagerata. Chow Chow-ul este distant, retras si sedentar, cu o reputatie de caine agresiv nu intotdeauna atribuita pe buna dreptate. Din nefericire, un numar mic de exemplare crescute necorespunzator si nesocializate adecvat au alterat reputatia rasei.
Relatiile cu familia si casa
Ca si membrul al familiei, Chow Chow-ul este un caine afectuos si devotat, dar nu si fata de straini. Datorita naturii sale protective, Chow Chow-ul poate fi neprietenos sau chiar agresiv fata de persoanele necunoscute. Prefera sa fie singurul caine al casei si frecvent, dezvolta o legatura puternica cu unul dintre membrii familiei. Chow Chow-ul nu este alegere prea buna pentru familiile cu copii mici, intrucat rasa nu prea tolereaza poznele copiilor.
Dresajul
Chow Chow este un caine distant si incapatanat care poate fi dificil de dresat pentru a fi supus, dar poate fi antrenat cu succes pentru a fi un caine de paza si protectie bun. Nativ, rasa este un caine de paza excelent.
Aspecte particulare
Datorita blanii sale duble, dese, ingrijirea periodica este necesara pentru a preveni incurcarea si matuirea parului. Cainele trebuie supravegheat cand se afla in preajma strainilor sau a copiilor mici cu care nu este familiar.
Boli si afectiuni curenteTorsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva. Diabetul este o boala a pancreasului asociata unei productii insuficiente de insulina. Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp. In plus, Chow Chow este predispus la entropion (rasucirea spre interiorul ochiului a pleoapelor), hipotiroidism si displazie de cot.Durata medie de viata a Chow Chow-ului este de 9-11

Teckel
Teckelul este un caine caracterizat printr-un corp alungit si picioare scurte. Jucaus, dar incapatanat, teckelul este un membru al raselor cainilor de vanatoare.
Istoricul si originea
In secolul al XV-lea, in Germania, un caine mai mult lung decat inalt, cu picioare scurte si cu urechi lungi, atarnande era utilizat pentru haituirea si vanarea bursucilor. Numele de "dachshund" se traduce cainele-bursuc. In afara de bursuci, teckelii au fost, initial, crescuti pentru a vana mistreti, vulpi si iepuri. Corpul lor lung le permite sa-si urmareasca prada pana in vizuina. In Germania, rasa este in continuare utilizata in acest scop.
Astazi, in Statele Unite, teckelul se bucura de un alt stil de viata, acela de a fi caine de companie. Existenta altor rase de caini de vanatoare le-au oferit proprietarilor de teckeli posibilitatea de a le aprecia loialitatea si firea energica, afectuoasa si amuzanta.
Teckelul a fost acceptat oficial in American Kennel Club in 1885.
Aspectul exterior si dimensiunile
Cainii Teckel au corpuri alungite, picioare scurte si piepturi adanci. Sunt mai robusti in partea anterioara a corpului, caracteristica care le permite sa fie utili si in subteran. Articulatiile radio-carpale sunt foarte apropiate, aceasta trasatura fiind mai evidenta daca animalul este privit din fata si dand impresia ca picioarele sunt strambe. Membrele posterioare apar drepte daca sunt privite din spatele animalului. Datorita eforturilor crescatorilor americani, strambaciunea membrelor a fost atenuata la teckelii crescuti in Statele Unite in comparatie cu teckelii crescuti in alte tari.
Blana teckelului poate fi neteda si scurta (varietatea "shorthaired" cu parul neted), ondulata (varietatea "wirehaired" cu parul sarmos) si lung (varietatea "longhaired" cu parul lung). Teckelul poate fi monocolor (rosu sau crem), bicolor (negru, ciocolatiu, brun inspicat, gri sau albastru si castaniu sau Isabella cu pete rosu-maron). In afara culorilor mentionate, blana teckelilor se poate prezenta in diferite modele: Dapple (zone deschise la culoare pe un fond mai inchis), pestrit, dungat, baltat. Teckelii proveniti din Statele Unite sunt fie standard, fie pitici (miniaturali).
Teckelul standard cantareste in medie 9 kg si are o inaltime la nivelul greabanului 35-45 cm., in timp ce teckelul pitic are o greutate de 4 kg si o inaltime de circa 35 cm. Teckelul toy (de jucarie) are o inaltime de 30 cm si o greutate de 3,5 kg.
Personalitatea
Teckelii sunt extrovertiti si incapatanati, fiind caini foarte vigilenti.
Relatiile cu familia si casa
Teckelul este un caine de companie foarte indragit. Este curios, perseverent si ii face place sa fie implicat in activitatile familiei sale. Se pare ca teckelii au o energie nelimitata, astfel ca va vor mentine intr-o buna forma fizica. Datorita taliei lor, teckelii pot fi o alegere ideala pentru persoanele care detin pentru prima data un caine. Avertizand sonor, cu promptitudine, cand se apropie vreo persoana straina, acest caine se dovedeste un caine de paza bun. Teckelul se va intelege bine cu copiii, daca creste odata cu acestia. Teckelul adora sa faca gropi si tunele.
Teckelii cu parul scurt sunt, in principiu, mai usor de intretinut deoarece ei nu necesita o ingrijire frecventa.
Dresajul
Teckelii sunt caini inteligenti si dispusi sa invete; totusi, uneori, au tendinta de a fi incapatanati si neascultatori. Aceasta trasatura de caracter poate face antrenamentul mai interesant si mai provocator, dar nu mai putin distractiv.
Aspecte particulare
Teckelii cu parul lung si cei cu parul sarmos trebuie sa beneficieze de o periere zilnica. Aceasta activitate stimuleaza circulatia sangvina de la nivelul pielii si a foliculilor pilosi favorizand mentinerea blanii in conditii excelente. Periatul poate fi, de asemenea, relaxant pentru animalutul dumneavoastra. Urechile pendulante ale teckelului pot crea un mediu propice in interiorul canalului auricular pentru infectii si inflamatii. Teckelii cu parul lung sau cei cu parul sarmos carora li se permite sa alerge nestingheriti prin paduri, trebuie controlati periodic pentru a sesiza eventuali ciulini sau calti din blana.
Boli si afectiuni curente
Datorita corpului lor lung si a picioarelor scurte, teckelii sunt predispusi tensiunilor neobisnuite asupra discurilor lor intervertebrale si consecutiv, afectiunilor coloanei vertebrale (discopatia intervertebrala).
Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.
Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot.
Diabetul este o boala a pancreasului asociata unei productii insuficiente de insulina.
Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.
In plus, teckelii sunt, de asemenea, predispusi caderii parului, fisurii palatine, surditatii, sindromului Cushing, hipotiroidismului, sunturilor hepatice si mastocitoamelor.
Durata medie de viata a teckelului este de 15-18 ani.

  1. Shar-Pei
    Termenul shar-pei se traduce ca „blana rugoasa, cutata, nisipie”. Shar-pei-ul este usor de recunoscut datorita pielii sale cutate. Mai accentuate la catei, la majoritatea Shar-pei-lor adulti inca se pastreaza multe dintre aceste cute. Din moment ce cainele a fost, initial, creat ca si rasa de lupta, pielea lalaie, foarte mobila ii permite Shar-pei-ului sa se intoarca si sa-si continue lupta, chiar daca este inhatat de alt caine. Cu cutele sale dragalase, Shar-pei-ul chinezesc este un caine faimos si foarte indragit de iubitorii de animale.
    Istoricul si originea
    Shar-pei-ul este o rasa foarte veche si unica, existand de secole in provinciile sudice ale Chinei, respectiv in Kwan-Tung. Este foarte probabil ca rasa sa dateze inca din jurul perioadei Dinastiei Han (202 i.Hr. – 220 d.Hr). Ascendentii exacti ai Shar-pei-ului nu sunt pe deplin cunoscuti. Se crede ca ar fi un descendent al Chow-chow-ului, cu toate acestea, singura legatura clara intre aceste rase este limba violet.
    Initial recunoscuta ca o rasa de lupta, Shar-pei-ul isi gasea, de asemenea, utilizarea si la vanatoare, la pastorirea vitelor si pentru aparare domeniului stapanului sau. Termenul shar-pei se traduce ca „blana rugoasa, nisipie” sau ca „blana asemanatoare glaspapirului sau smirghelului” referindu-se la senzatia de par aspru, tepos al blanii acestei rase.
    Dupa ce comunistii au preluat puterea in China, cainii au fost efectiv eliminati. Din moment ce cainii au fost, initial, proprietatea bogatasilor, ei au fost considerati a fi o amintire a unei clase de elite care nu mai exista. Actiunea de a detine un caine in timpul regimului comunist atragea dupa sine pedepse severe.
    Datorita, in primul rand, eforturilor omului de afaceri Matgo Law din Hong Kong (care la momentul respectiv era o colonie a Marii Britanii), cativa Shar-pei au fost importati in Hong Kong si Taiwan. De acolo, inmultirea a continuat, iar rasa s-a perfectionat. Din 1968, Shar-pei-ul era recunoscut de catre Hong Kong Kennel Club.
    Rasa si-a facut aparitia pentru prima data in Statele Unite in 1966 si a fost in cele din urma acceptata de catre American Kennel Club in 1988 ca membra a grupei raselor non-sporting (de agrement).
    Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
    Aspectul exterior si dimensiunile
    Shar-pei-ul este usor de recunoscut datorita pielii sale cutate. Mai accentuate la catei, la majoritatea Shar-pei-lor adulti inca se pastreaza multe dintre aceste cute. Din moment ce cainele a fost, initial, creat ca si rasa de lupta, pielea lasata, extrem de mobila ii permite Shar-pei-ului sa se intoarca si sa-si continue lupta, chiar daca este inhatat de alt caine.
    Exista doua varietati distincte de aspect al blanii la Shar-pei, ambele cu par scurt si aspru. Cele mai cunoscute varietati de culoare sunt cafeniu, negru, crem, roscat, ciocolatiu si argintiu.
    In afara cutele caracteristice, Shar-pei-ul este una dintre rasele rare a carui limba este albastru inchis-violet. Capul este lat, cu un bot plat si cu buze groase amintind de un hipopotam. Urechile sunt mici, cazute, purtate pe langa cap. Coada este tinuta in sus si rasucita pe spate formand o bucla mai stramta sau mai larga.
    La Shar-pei-ul adult inaltimea la nivelul greabanului este de 46-51 cm, iar greutatea corporala poate ajunge pana la 18-25 kg.
    Personalitatea
    Shar-pei-ul este cunoscut ca avand o personalitatea puternica si un temperament dominant, avand nevoie de un proprietar ferm si consecvent care sa-l supuna. Este foarte probabil ca el sa refuze efectuarea anumitor comenzi primite de la anumiti membri ai familiei care n-au reusit sa se impuna in fata lui. Ei tind sa fie foarte activi necesitand un antrenament corespunzator. Se bucura de libertate si se simt bine atat la tara cat si la oras, dar nu si in cusca. Shar-pei-ul isi creeaza legaturi puternice cu membrii familiei sale, dar nu sunt rezervati cu strainii. Shar-pei-ul uraste apa si va face orice ii sta in putinta sa evite apropierea de ea.
    Relatiile cu familia si casa
    Shar-pei-ul este un caine independent si usor distant, rece, dar este si un membru al familiei protector si foarte devotat. Este una dintre rasele cel mai facil de dresat la domiciliu. Datorita naturii sale independente, Shar-pei-ul prefera sa fie singurul caine al familiei. In ciuda faptului ca este nostim si dragalas cand este pui, rasa nu este recomandata familiilor cu copii mici.
    Shar-pei-ul se poate adapta usor traiului intr-un apartament, daca beneficiaza de suficient timp pentru a face miscare. Este moderat activ in interiorul caminului, motiv pentru care nu este absolut necesar sa i se asigure o curte. Datorita capului lor plat, Shar-pei-i sunt foarte sensibili la caldurile excesive, motiv pentru care in zilele caniculare trebuie sa li se asigure un umbrar si apa la discretie. Asigurandu-le suficienta miscare, vor fi foarte linistiti in interiorul caminului.
    Dresajul
    In ultimii ani, multe dintre exemplarele de Shar-pei au manifestat comportamente agresive si greu de strunit. Dupa multa munca din partea crescatorilor, rasa de astazi este semnificativ mai putin agresiva si mai usor de controlat. In ciuda acestui aspect, rasa nu trebuie tinuta sub un control riguros si nu necesita o socializare timpurie.
    Fiind un protector al familiei innascut, Shar-pei-ul este un bun caine de paza.
    Aspecte particulare
    Shar-pei-ul poate avea un comportament agresiv fata de straini si nu are suficienta rabdare sa suporte poznelor copiilor. Cainele prefera sa fie regele sau regina casei. Din acest motiv, este de o importanta covarsitoare pentru proprietari, ca acestia sa se impuna ca lideri ai familiei, timpuriu in viata cainelui.
    Puii de Shar-pei cresc foarte repede intr-un timp scurt, motiv pentru care trebuie hraniti corespunzator.
    Shar-pei-i necesita multa miscare pentru a-si consuma energia, dar trebuie sa aveti in vedere sa-i tineti in lesa, in public, pentru ca au tendinta de a sari la harta cu alti caini, iscandu-se adevarate lupte. De asemenea, nu trebuie sa-l extenuati in zilele toride, deoarece ei nu suporta temperaturile crescute.
    Shar-pei-ul trebuie periat periodic. Blana lor nu trebuie niciodata trimata. Aceasta rasa prezinta o blana simpla, fara puf profund si protector. Shar-pei-ul naparleste sezonier sau putin cate putin pe tot parcursul anului. Imbaierea o data pe saptamana si perierea zilnica sunt absolut necesare in timpul perioadelor de inlocuire ale blanii. Unii proprietari sustin ca au dezvoltat alergii la blana aspra a Shar-pei-ului.
    Boli si afectiuni curente
    In general, Shar-pei-ul este un caine sanatos cu cateva implicatii de ordin medical. Totusi, urmatoarele afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:
    - entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand induce probleme mult mai severe.
    - glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.
    - piodermita se refera la infectiile cutanate profunde.
    - atopia este o boala a pielii de natura alergica.
    - hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.
    Febra Shar-pei-ului este un sindrom neinteles inca in totalitate. Shar-pei-ii afectati prezinta febra intermitenta si marirea in volum a genunchilor (umflati).
    In plus, desi acestea nu apar frecvent, urmatoarele afectiuni au fost, de asemenea, semnalate:
    - torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.
    - displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.
    De asemenea, Shar-pei-ul este predispus la demodecie (demodicoza), displazie de cot, amiloidoza si prolapsul pleoapei a III-a.
    Durata de viata a Shar-pei este de 10-12 ani.

Boxer
Boxer-ii sunt caini foarte prietenosi, putandu-se bucura atat de tare incat isi misca intreg bazinul cand dau din coada. Renumit in Statele Unite inca din anii 40, Boxer-ul este un caine de casa excelent care si-a primit numele de la obiceiul lui de a fi un luptator, stand pe membrele din spate si boxand cu labele din fata.
Istoricul si originea
Exista cateva teorii cu privire la originea boxer-ului. Una dintre teorii, emisa in anii 1800, sustinea ca Boxer-ul a fost creat in Germania, in urma incrucisarii dintre un caine tip mastiff, Bullenbeisser, si bulldog-ul englez. Unul dintre primele exemplare de Boxer a fost Blanka, un Boxer in totalitate alb. Considerata un caine esential in dezvoltarea rasei, Blanka a dat nastere la numerosi pui. Una dintre fiicele sale, Meta von der Passage a devenit un membru important in pedigree-ul Boxer-ului. Se considera ca aproape toti Boxer-ii ar proveni din Meta.
O alta teorie nu este la fel de credibila. Ea sustine ca Boxer-ul ar fi o rasa de caini mult mai veche, care ar proveni din caini de lupta tibetani. Indiferent de originea lor, Boxer-ul este un caine utilitar si a fost una dintre primele rase, in Germania, antrenate pentru a efectua activitati in cadrul serviciului de politie. Curajul si vitejia lor i-au facut sa devina caini mesageri pe campurile de lupta in timpul primului si celui de-al doilea razboi mondial.
Recunoscut prima data de catre American Kennel Club in 1904, Boxer-ul nu a avut succes in randurile familiilor americane pana in anii `40.
Aspectul exterior si dimensiunile
Boxer-ul este un caine de talie medie, cu un corp patratos, dar cu o alura ce exprima noblete. El este o combinatie de putere si agilitate cu eleganta si stil. Rasa are un spate scurt, membre puternice si un bot scurt si patratos cu maxilarul inferioar iesit in afara si cu cute faciale. Muschii acestui caine sunt bine dezvoltati, fermi si bine evidentiati sub pielea intinsa.
Majoritatea Boxer-ilor din Statele Unite au cozile amputate si urechile clupate, dar in unele tari, aceste operatii estetice sunt interzise.Blana sa este scurta, lucioasa, neteda si aderenta la piele. Poate fi dungata, cafenie sau bruna, cu sau fara pete albe. Boxer-ii complet albi nu sunt foarte frecvent intalniti deoarece crescatorii, in general, ii elimina din cadrul programelor de reproducere datorita predispozitiei lor crescute la surditate. Boxer-ul adult are o inaltime la nivelul greabanului de 56-63 cm la mascul si de 53-61 cm la femela. Greutatea corporala variaza in functie de sex, fiind de 27-32 kg la mascul si de 24-29 kg la femela.
Personalitatea
Boxerul este un caine precaut si atent cu strainii, dar curios si isi va etala curajul neinfricat daca se simte amenintat. Boxer-ii se pot adapta aproape oricarui mediu de viata, atata timp cat sunt in compania oamenilor.Boxer-ii sunt caini foarte inteligenti, dar pot fi si violenti si de nestapanit. Din acest motiv, dresajul de supunere este obligatoriu. Boxer-ului ii place antrenamentul si va invata rapid. Unele exemplare, bine educate si dresate, au fost utilizate pentru insotirea persoanelor cu diferite handicapuri, la fel de bine ca si pentru paza.
Relatiile cu familia si casa
Boxer-ul este un caine prietenoas, devotat familiei sale. Caracterul sau este in primul rand jucausi, si mai apoi rabdator cu copiii. Este tolerant vis-a-vis de poznele acestora si adora sa se joace. Boxer-ul este un protector nativ si, daca este dresat, poate fi un bun caine de paza si protectie. Fara o educatie adecvata, unii Boxer-i au tendinta de a fi prea prietenosi, preferand mai degraba sa linga sau sa se joace cu intrusul decat sa fie prudent si rezervat cu acesta.
Aspecte particulare
Cainii boxer nu necesita o ingrijire speciala, dar necesita un antrenament consistent si consecvent. Blana sa scurta necesita o minima de ingrijire. Desi, sunt animale de companie excelente, cainii din rasa Boxer au tendinta de a se lupta intre ei, in special daca celalalt Boxer este de acelasi sex. Cea mai mare problema in ceea ce-i priveste pe Boxer-i este frecventa crescuta a cancerului in comparatie cu alti caini de rasa.
Boli si afectiuni curente
este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani. Discopatia intervertebrala este o afectiune ce implica discurile vertebrale situate intre vertebre. Cainii afectati prezinta durere. In cazuri grave, severe se poate produce paralizia membrelor posterioare. Dilatatia cardiaca este o afectiune cardiaca care are ca rezultat marirea, subtierea muschiului cardiac ce formeaza peretii inimii. Mastocitoamele sunt tumori maligne care se pot dezvolta atat la nivelul pielii, cat si in organele interne.In plus, desi acestea nu apar foarte frecvent, urmatoarele afectiuni au fost de asemenea, relatate: Hiperadrenocorticismul este o tulburare care afecteaza glandele adrenale (suprarenale). Cand sunt supraactive, glandele adrenale secreta in exces cortizol, producand starea de boala. Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot. Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce. Axonopatia progresiva este o boala degenerativa a sistemului nervos, care multumita eforturilor crescatorilor de Boxer, este astazi, rara. Cainii Boxer este predispusi diferitelor tumori si cancere, afectiunii oculare cherry eye, demodeciei, atopiei, acneei, surditatii si incontinentei urinare.Durata medie de viata a Boxer-ului este de 9-10 ani.

Pinscher pitic
Pinscher-ul pitic este un caine inteligent si plin de viata. Pinscher-ul pitic este un caine mare in interiorul unui corp de caine mic. Este energic, amuzant si inteligent si nu este versiunea mai mica a Doberman-ului Pinscher.
Istoricul si originea
Pinscher-ul pitic este un caine originar din Germania de cateva secole in urma, si desi arata ca un Doberman Pinscher pitic, nu este inrudit cu acesta. Pinscher-ul pitic este, in realitate, o rasa mai veche decat Doberman-ul Pinscher. Rasa a fost creata in urma imperecherii diferitelor rase incluzand ogarul italian, pinscher-ul german si teckelul si a fost initial utilizat pentru vanarea sobolanilor din grajdurile de vite. Se pare ca ogarul italian s-a utilizat la ameliorarea rasei, pentru a-i conferi aspectul miniatural, uscativ, cu picioare lungi si subtiri. Denumirea cainelui vine de la cuvantul "pinscher" care in limba germana inseamna "terrier".
Popularitatea Pinscher-ului pitic a crescut in Germania spre sfarsitul anilor 1800 si la inceputul anilor 1900. Pana in 1920, pinscher-ii pitic si-au facut aparitia in Statele Unite in urma importurilor. Pana in 1925, Pinscher-ul pitic este acceptat de catre American Kennel Club ca membru al grupei Toy (caini de "jucarie", caini de companie). Astazi, agilitatea si personalitatea acestui caine il fac un companion minunat si fascinant. Calitati: agilitate, caine de paza bun.
Grupa: Terrier sau Toy (AKC). Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile
Pinscher-ul pitic este un caine de talie mica, compact, musculos aratand similar unei versiuni mai mici a Doberman-ului Pinscher. Ochii sunt ovali, luciosi si de culoare inchisa. Botul este rectiliniu, lung, iar urechile sunt purtate ridicate, putand fi cupate sau nu. Linia spinarii este fie la acelasi nivel, fie este inclinata usor spre membrele posterioare. Coada cainelui este purtata ridicat si scurtata, iar picioarele sunt mici, similare felinelor. Picioarele din fata sunt drepte, iar pintenii anexati lor se amputeaza. Parul este scurt si lucios, putand fi roscat, negru si cafeniu sau ciocolatiu. Cainele prezinta un neobisnuit mers intepat.
Adultul prezinta o inaltime la greaban de circa 25-30 cm la mascul si de 25-28 cm la femela si o greutate de 4-5 kg la mascul si de circa 4 kg la femela.
Personalitatea
Pinscher-ul pitic este un caine plin de viata si intelient. Foarte jucaus si curajos, Pinscher-ul pitic este uneori foarte incapatanat. Are tendinta de a latra mult, in special, cand simte apropierea vreunui strain. Pinscher-ii sunt caini loiali stapanilor lor, fiind destul de protectivi. Acesti caini nu trebuie rasfatati prea mult pentru ca au tendinta de a deveni tirani. Pinscher-ii invata foarte repede. Veti fi uimiti ce repede va va intelege si asculta. Este indicat ca Pinscher-ul sa socializeze din copilarie atat cu alti caini, cat si cu oamenii. Trebuie sa acordati o atentie deosebita deprinderii Pinscher-ului dumneavoastra sa nu-si faca nevoile in casa, cercetand meticulos spatiile care-i sunt accesibile pentru a sesiza la timp murdaria facuta de acesta, mustruluindu-l pentru a intelege ca nu i se accepta asemenea lucruri. Altfel, va intelege ca sunteti perfect de acord sa-si faca necesitatile in casa, ulterior, fiind greu de dezobisnuit. Adesea, Pinscher-ul este denumit "regele jucariilor". Fiti atenti ca acest "catelus" are tendinta sa mestece obiecte mici pe care le poate inghiti. Nu il hraniti in exces.
Relatiile cu familia si casa
Pinscher-ul pitic este un caine bun pentru persoanele care locuiesc in apartamente. Sunt caini destul de activi in interiorul caminului, dar nu necesita o curte mare, daca sunt plimbati suficient. Daca sunt lasati singuri intr-o curte ingradita, asigurati-va ca gardul care imprejmuieste curtea nu poate fi penetrat, deoarece Pinscher-ul pitic va incerca sa evadeze pentru a se alatura din nou familiei sale. Pinscher-ul isi iubeste familia si ii place sa fie in centru atentiei si sa ia parte la activitatile familiale.
Este un caine loial si destul de posesiv cu familia sa, ceea ce il face un caine de paza bun. Rasa poate fi agresiva sau mai degraba suspicioasa cu strainii, daca nu socializeaza adecvat in copilarie. Unele exemplare pot fi foarte agresive cu alti caini, dar sunt, in general, tolerante cu alte animale de companie si cu copiii, atata timp cat acestia nu sunt sacaitori.
Dresajul
Pinscher-ul pitic este un caine inteligent si usor de educat si dresat cu rabdare si perseverenta. Daca nu este dresat sa fie supus, pinscher-ul pitic poate deveni incapatanat, recalcitrant, neascultator si independent.
Aspecte particulare
Pinscher-ului pitic nu-i place sa fie lasat singur, fara a avea nimic de facut. Sunt caini inteligenti si necesita o stimulare mentala pentru a preveni aparitia comportamentelor deviate, distructive.
Pinscher-ul nu necesita prea multa miscare, dar trebuie sa li se asigure periodic posibilitatea de a alerga si de a se juca.
Blana sa neteda, deasa, scurta si aspra este usor de intretinut. Perierea si pieptanarea cu o perie din par de porc se vor efectua periodic si cu o frecventa crescuta in perioadele de naparlire. Imbaierea sau samponarea blanii acestor caini se va efectua numai cand este strict necesar. Parul rupt poate fi inlaturat cu o carpa umeda, inmuiata in apa calduta. Pinscher-ul naparleste moderat, sezonier. Datorita taliei lor mici si a blanii scurte, pinscher-ul pitic trebuie protejat de frig.
Boli si afectiuni curente
Pinscher-ul pitic este, in general, un caine foarte sanatoas, cu minime griji de ordin medical.
Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.
Degenerarea retiniana progresiva este o afectiune care determina degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Tulburarea poate duce la orbire.
Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Poti vedea o coloratie alba, de aspect tulbure la nivelul pupilei, care este in mod normal neagra. Afectiunea se poate produce la unul sau ambii ochi si poate conduce la orbire.
Maladia Legg-Calve Perthes, o afectiune a articulatiilor coxofemurale, determina durere si schiopatura consecutive.
Discopatia cervicala este o afectiune a discurilor cervicale de la nivelul gatului ce determina durere semnificativa.
Diabetul zaharat este o boala a pancreasului asociata productiei insuficiente de insulina.
Pinscher-ul pitic este, de asemenea, predispus la epilepsie, luxatie patelara si surditate.
Durata medie de viata a Pinscher-ului pitic este de peste 15 ani.

Ciobanesc de Pirinei
Denumit si Great Pyrenees este considerate una dintre cele mai vechi rase naturale si unii considera ca aceasta rasa dainuieste din jurul anului 3000 i.Hr. Marele de Pirinei are aspectul unui urs alb de talie mare. Cu blana sa dubla si instinctele native de protector, aceasta rasa este atat un paznic excelent pentru turmele de oi, cat si un buna companion.
Relatiile cu familia si casa
Ciobanescul de Pirinei este foarte fericit cand simte ca este o parte a familiei. Nu se simte bine daca este mutat in diferite case sau familii. Sunt caini prudenti cu strainii si au tendinta de a-si face prieteni mai greu, dar cand isi fac unul, este clar ca este pentru toata viata. Daca nu sunt crescuti cu alti caini, Ciobanestii de Pirinei ii pot ataca pe aceia care incearca ca le incalce domeniul. Din moment ce acest caine este de talie mare, el necesita un proprietar puternic si cu experienta. Aceasta rasa nu necesita multa miscare, dar este cel mai fericit intr-o casa cu o curte mare, ingradita.
Dresajul
Ciobanescul de Pirinei este un caine protector nativ, dar necesita un dresaj pentru a fi supus. Pentru a preveni dezvoltarea agresivitatii, aceasta rasa trebuie sa socializeze de timpuriu, inca din copilarie.
Aspecte particulare
Ciobanescul de Pirinei este un caine ce poate intimida prin talia si atitudinea sa si nu este foarte primitor cu strainii care ii incalca domeniul. Unii dintre ei au tendinta de a latra excesiv, daca nu sunt corectati de timpuriu. Daca este tinut, initial, afara, unii au tendinta de a sapa gropi. Ca si in cazul altor rase similare, Ciobanesul de Pirinei saliveaza, baloseste abundent.
Aceasta rasa de caini au o blana formata dintr-un par lung, care trebuie periata cel putin o data pe saptamana pentru a preveni incurcarea acesteia. Intr-adevar, au tendinta sa naparleasca semnificativ.
Boli si afectiuni curente
Cardiopatia se produce atunci cand valvele cordului nu mai functioneaza corespunzator. Fara tratament, se poate produce insuficienta cardiaca.
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.
Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.
Alimentatia necorespunzatoare determina la acesti caini aparitia eczemei umede.
Otitele, dermatitele alergice si displazia de cot pot aparea, de asemenea. Ciobanescul de Pirinei este, de asemenea, susceptibil la cateva tipuri de cancer. In plus, desi acestea nu apar in mod frecvent, urmatoarele afectiuni au fost semnalate:
Demodecia poate apare la catei sau la caini adulti.
Surditatea a fost semnalata la Ciobanescul de Pirinei. Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvoltab intre varsta de 2-5 ani.
Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.
Durata medie de viata la cainii sin rasa Ciobanesc de Pirinei este circa 8-10 ani.

Schnauzer Urias
Pentru multe persoane, Schnauzer-ul este considerat cainele de companie ideal pentru familie. Existent in diferite marimi, Schnauzer-ul este un companion constiincios si curajos, precum si protector. Cu barba lor clasica si lungile lui sprancene, aceast caine de rasa este usor de recunoscut in toata lumea.
Relatiile cu familia si casa
Schnauzer-ul este un caine perfect pentru familie si este destul de tolerant cu copii. Acesti caini sunt adesea circumspecti cu starinii si isi vor proteja familia prin alertarea proprietarilor in ceea ce priveste prezenta vreunui intrus.
Dresajul
Schnauzer-ii tind a fi caini independenti si nu tolereaza antrenamentul sever, dur sau mustrarile. Sunt usor de antrenat, atata timp cat sunt utilizate tehnici cu recompensare. Schnauzer-ul urias este adesea antrenat pentru a fi caine de paza sau supraveghetor.
Aspecte particulare
Schnauzer-ii uriasi sunt caini inteligenti care se plictisesc usor, iar, daca sunt lasati singuri pentru perioade prelungite de timp, acesti caini pot dezvolta un comportament distructiv.
Schnauzer-ul urias poate deveni agresiv, daca nu a fost socializat adecvat de timpuriu.
In ideea mentinerii blanii lor curata si neincalcita, neincurcata, perierea si tunderea frecventa sunt necesare. Vizitele acestui caine la frizer sunt de asemenea necesare pentru mentinerea aspectului clasic Schnauzer-ilor de la nivelul fetei.
Boli si afectiuni curente
Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.
Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormone tiroidian, imbolnavirea se poate produce.
Degenerarea retiniana progresiva este o afectiune care determina degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Boala, de obicei, debuteaza la cainii in varsta si poate duce la orbire.
Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.
Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.
Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot.
Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar a acestor caini, avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare.
Diabetul este o boala a pancreasului asociata unei productii insuficiente de insulina.
Pancreatita reprezinta inflamatia pancreasului determinand diminuarea apetitului, stari de voma si durere abdominala.
In plus, Schnauzer-ul este predispus la infectii ale vezicii urinare (cistite) si dermatite alergice. Masculii necastrati pot dezvolta tumori ale celulelor Sertoli, iar Schnauzer-ul urias este susceptibil la torsiune (dilatatie) gastrica.
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.
Durata medie de viata a Schnauzer-ului urias este de 10-12 ani.

Cane Corso
Cane Corso este o rasa masiva, care nu prezinta pielea cutata, caracteristica altor mastiffi. Prezinta un cap mare si lat cu urechi care pot fi scurtate si lasate sa atarne ca doua triunghiulete, pe langa cap. Cane Corso are ochi rotunzi, nici prea mari si nici prea mici distantati.
Istoricul si originea
Cane Corso este un caine impunator, care seamana cu un mastiff, dar nu prezinta pielea cutata tipica a altor rase de mastiff. Cane Corso este un caine de paza puternic si eficient.
Cane Corso, de asemenea cunoscut ca si mastiff-ul italian, este considerat a fi o rasa de caini straveche, a carui istorie incepe de la cainii molosi ai romanilor. O alta rasa considerata a proveni din molos este mastiff-ul neapolitan, un caine de talie mai mica si cu un colorit al blanii mai inchis decat Cane Corso. Dintre cele doua rase, Cane Corso este mai rapid si mai agil. Mastiff-ul Neapolitan este cunoscut pentru forta sa.
In afara de faptul ca este un caine descendent al molosului roman, Cane Corso este, de asemenea, considerat ca fiind o remodelare, o recreatie a ciobanescului italian, cunoscut si sub numele de Cane di Macellaio, un caine care, initial, a cunoscut popularitatea in Sicilia. Se stie ca numele cane corso are la origine cuvantul cohors, care inseamna pazitorul curtii.
In timpurile medievale, cainii din rasa Cane Corso erau utilizati la prinderea vanatului de talie mare si la luptele de caini. Din momentul in care nu au mai fost utilizati la vanatoare, cainii Cane Corso au fost intrebuintati ca pastori, avand rolul de a mana animalele la pasunat. Cane Corso este un protector extrem de eficient atat al vitelor, cat si al familiei sale.
Cane Corso nu a aparut in Statele Unite pana in 1987, cand primii caini au fost adusi in New Jersey. De-a lungul anilor, popularitatea lor a crescut, dar aceasta rasa de caini este inca rara si nu este recunoscuta de catre American Kennel Club.
Aspectul exterior si dimensiunile
Cane Corso este un caine de rasa masiv, care nu prezinta pielea cutata, caracteristica altor mastiffi. Prezinta un cap mare si lat cu urechi care pot fi scurtate si lasate sa atarne ca doua triunghiulete, pe langa cap. Cane Corso are ochi rotunzi, nici prea mari si nici prea mici distantati. Ochii de culoare inchisa sunt preferati la aceasta rasa, dar culoarea ochilor corespunde culorii blanii, de la negru la caprui. Blana acestor caini este scurta si deasa, fiind prezenta in urmatoarele varietati: negru, negru-rosu, castaniu, cafeniu, albastru si dungat cu pete albe prezente pe piept, gat, obraz si varfurile degetelor. Coada este, de obicei, scurtata pana la o treime din lungimea sa naturala.
Adultul de Cane Corso prezinta o inaltime medie la nivelul umarului de 64-68 cm la mascul si de 60-64 cm la femela. Greutatea corporala este in jur de 45-50 kg la mascul si de 40-45 kg la femela.
Personalitatea
Cainii Cane Corso au o peronalitate puternica, dominanta si pot fi agresivi cu strainii. Socializarea timpurie a acestor caini este puternic recomandata. Aceasta rasa trebuie stapanita de catre proprietari cu experienta si nu este recomandat persoanelor care nu-l pot controla. Cane Corso este un caine foarte inteligent si loial familiei sale.
Relatiile cu familia si casa
Un Cane Corso bine dresat si sociabil poate fi un companion canin minunat. Sunt caini de casa excelenti, in ciuda taliei lor. Cane Corso este pasnic si tacut pana in momentul in care este perturbat de strainii nedoriti. Sunt caini de paza foarte buni, care-si adora familia. Cane Corso se intelege cu copiii pe care ii cunoaste, devenind prietenos si protector cu acestia.
Dresajul
Cane Corso este o rasa foarte usor de dresat. Sunt caini inteligenti si energici, fiind bucurosi sa le indeplineasca stapanilor toate cerintele. Trebuie sa fie struniti cu fermitate si perseverenta, iar socializarea timpurie este absolut necesara. Crescut si educat adecvat, Cane Corso este un urias gentil si iubitor. Fara dresaj, cainele Cane Corso are potentialul de a deveni agresiv si amenintator, caracteristici ale majoritatii mastiff-ilor. Rasa este un protector nativ si un caine de paza.
Aspecte particulare
Un caine Cane Corso nedresat si nesocializat poate fi dificil de controlat. Indiferent daca este foarte bine dresat, lui Cane Corso nu trebuie sa i se permita sa hoinareasca liber si trebuie tinut in lesa cand este in public. Blana sa scurta si deasa nu necesita o ingrijire speciala pentru a o mentine curata si lucioasa. Perierea periodica a acestor caini este suficienta.
Boli si afectiuni curente
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva. Durata medie de viata a cainilor cane corso este de circa 9-11 ani.

Bulldog american
Bulldog-ul American este un caine indesat, cu aspect puternic. Tipul Johnson este mai mare, cu botul mai scurt, fata de tipul Scott. Totusi, majoritatea bulldogilor moderni sunt o combinatie a celor 2 tipuri. Este un caine mai inalt pe picioare , mai agil si mai rapid decat Bulldog-ul Englez.
Istoric si origine
Primii bulldogi erau folositi in luptele sangeroase de caini. Unii dintre acestia erau emigranti, impreuna cu stapanii lor, din Anglia, in America. Rasa are la origine Bulldog-ul Englez, dar are o personalitate mai indarjita si o talie mai mare, avand picioarele mai lungi, este mai agil si mai rapid decat acesta.
Rasa exista azi datorita eforturilor lui John D. Johnson din Summerville ,Georgia. Acesta, intors din Al-II-lea Razboi Mondial, a fost foarte dezamagit de disparitia aproape completa a acestor caini, ca si a Mastiff-ului Englez . Atunci a luat decizia sa adune tot ce era mai bun si ce a mai gasit prin sudul rural al Americii si sa-i salveze de la disparitie. El s-a ocupat de inmultirea acestor caini mai mult decat oricine altcineva din lume, si tatal sau fiind crescator al acestor rase de caini. Acum este un batran in varsta de 80ani, dar acesti caini au existat intotdeauna in familia sa. El este singurul caruia rasa ii datoreaza existenta sa astazi, fara eforturile sale, ar fi disparut.
Bulldog-ul American este folosit ca si caine de paza, de vanatoarea de ursi , mistreti, veverite si chiar ratoni. Au fost antrenati chiar sa pazeasca turmele de vite si sa le adune de pe pasuni. Fermierii pretuiesc foarte mult acesti caini, datorita rezistentei, inteligentei, instinctului de protejare si a capacitatii lor de munca. Unii Bulldogi Americani, talentati, sunt caini de vanatoare, de paza, de urmarire, chiar si de tractiune.
Aspect exterior si dimensiuni
Bulldog-ul American este un caine indesat, cu aspect puternic. Tipul Johnson este mai mare, cu botul mai scurt, fata de tipul Scott. Totusi, majoritatea bulldogilor moderni sunt o combinatie a celor 2 tipuri. Este mai inalt pe picioare , mai agil si mai rapid decat Bulldog-ul Englez. Unele exemplare pot face salturi foarte inalte prin aer.
Este un caine foarte voinic, robust, cu cap mare , cu falci foarte puternice. Desi puternic, este foarte agil si se misca cu usurinta. Pieptul este larg, gatul foarte musculos, bine prins de cap si trunchi. Capul este patrat, larg, cu obrajii musculosi , cu o cuta intre ochii rotunzi. Botul foarte puternic are forma unei cutii. Stopul este foarte bine definit si adanc. Dentitia trebuie sa fie completa, solida cu muscatura in foarfece si sa calce perfect. Urechile pot fi purtate lasat sau pot fi cupate si purtate drept. Ochii pot avea orice culoare, dar este de preferat sa fie de nuanta inchisa. Trufa este neagra sau cenusie. La cainii cu trufa neagra, buzele trebuie sa fie de asemenea negre, desi sunt permise si cele roz. Buzele trebuie sa fie cazute, largi. Osatura trenului anterior trebuie sa fie puternica, densa, cu razele osoase drepte . Trenul posterior trebuie sa fie musculos si cu razele osoase foarte largi. Coada este jos-prinsa, groasa la baza, se subtiaza treptat spre varf, terminandu-se ascutit. Parul acestui caine este scurt, aspru, de culoare alb complet, sau in diferite combinatii de alb cu pete maro, roscat sau aramiu. Scheletul robust si puternic , foarte compact, este in general mai greu si mai dens la masculi, dar ceva mai fin, mai rafinat la femele. Talia este cuprinsa intre 55-70 cm la masculi si 52-65 cm la femele, cu o greutate de 32-54 kg masculii si 27-45 kg femelele.
Personalitate
Bulldog-ul American nu trebuie sa fie excesiv de timid sau agresiv cu oamenii si este de preferat ca acest caine sa nu manifeste o agresivitate exagerata fata de alti caini . Ca si temperament, Blldog-ul American nu trebuie confundat niciodata cu American Stafordshire Terrier-ul sau cu American Pit-Bull Terrier-ul. El este un caine curajos si hotarat. Alert si increzator in fortele proprii, acest caine , iubeste copiii si este recunoscut pentru actele sale de eroism pentru stapanul sau. Acesti caini s-au luptat cu cainii salbatici, cu taurii si chiar cu focul.
Se spune ca a te lupta cu acesti caini, e ca si cum te-ai lupta cu un animal care poseda capul unui aligator si corpul unui piton. Totusi, atunci cand sunt chemati de stapan, se supun imediat. Nu e de mirare ca se spune despre ei ca ar avea o adevarata tarie de caracter, devotament total si dragoste adevarata.
Relatiile cu familia si casa
Bulldog-ul American poate fi un excelent caine de familie, in ciuda reputatiei sale. Un Bulldog American este fericit, jucaus, prietenos si servil cu familia si dragut cu strainii, daca ajunge sa cunoasca persoanele straine de familie. Sunt destul de puternic atasati de copii, totusi, nefiind constienti de forta lor, trebuie supravegheati cand sunt in preajma copiilor mici. Este un caine ce se ataseaza puternic de stapan si familia acestuia, dar datorita puternicului instinct de a-si proteja teritoriul, tinde sa aiba o atitudine dominanta, de aceea are nevoie de un stapan puternic, ferm, dar cinstit.
Dresajul
Datorita puternicelor instincte de aparare si protectie, acest caine trebuie socializat de timpuriu si dresajul de supunere de asemenea trebuie inceput devreme. De asemenea, trebuie obisnuiti de mici cu alti caini si cu persoanele straine, pentru a putea fi controlati cand ajung la maturitate. Unele exemplare pot fi agresive cu alti caini si rezervate cu strainii. Au nevoie sa fie tot timpul inconjurati de lume, pentru a fi cu adevarat multumiti si fericiti. Acesti caini au nevoie de spatiu pentru a-si descarca energie, de aceea, ar fi perfect sa fie tinuti intr-o casa cu o curte, pentru a avea spatiu de alergat. Nu sunt intotdeauna foarte bine crescuti cu pisicile, sau alte animale mici de casa, dar socializati de mici cu acestea , cresc sansele sa accepte aceste animale pe langa ei. Tind sa fie incapatanati in timpul dresajului, dar, odata dresati, tind sa se supuna stapanului si sa ii fie credinciosi.
Aspecte particulare
Exista 2 linii distincte de bulldogi americani, si anume, linia Clasica/ Johnson (bully) si linia Standard/ Scott (performance), care sunt de multe ori, gresit confundate cu varul secundar al bulldog-ului, si anume Pit Bull Terrier-ul American, datorita aspectului fizic, dar si cu rudele sale europene, mai mici ca talie, datorita numelui. Dar Bulldog-ul American este o rasa diferita de acestea doua, el fiind un caine mult mai masiv, in comparatie cu Bulldog-ul Francez sau cu cel englez, aducand totusi cu vechiul Bulldog Englezesc. Bulldog-ul American Standard se aseamana cu rasele de Pit-Bull destul de mult, mai ales in ceea ce priveste conformatia musculoasa si atletica.
Boli si afectiuni curente
Ca si alte rase de caini de talie mare, este predispus la aparitia displaziei de sold. Media de viata este de pana la 16 ani.

Dog German
Numit si Marele Danez (Great Dane) este un excelent companion, dar, datorita marimii sale,acest caine necesita un spatiu extins pentru a trai si a face miscare. Dogul German este un caine remarcabil, extraordinar, splendid, magnific. Puternic si elegant, rasa este adesea cunoscuta ca "Uriasul Gentil".
Istoricul si originea
Marele Danez (Dogul German) este o rasa veche al carui aspect exterior il deoasebeste fata de alti membrii ai raselor de talie gigantica, utilitari, fiind cunoscut ca „Apollo al tuturor cainilor". La fel ca si in cazul altor rase, istoricul Marelui Danez este dubios. Imaginea unui caine foarte similar ca infatisarecu Marele Danez de astazi, este gravata pe o moneda greceasca ce dateaza dinainte de 36 i.Hr. Se crede ca in 407 i.Hr., German Gaul-ul si parti din Italia si Spania, au fost invadate de alani (populatie asiatica), care si-au adus dulaii puternici. In cele din urma, ciobanescul irlandez si buldogul englez au fost utilizati in crearea acestei rase, iar rasa si-a castigat popularitatea ca un excelent caine de vanatoare pentru mistreti.Marele Danez este cunoscut sub nume diferite in intreaga lume. Este cunoscut ca mastiff-ul german si Grand Danois, etc. Desi, exista o mica disputa in ceea ce priveste originea germana a Marelui Danez, englezii au ales sa-l numeasca dupa numele sau frantuzesc de Grand Danois. In Germania, in special, unde aceste animale magnifice, capabile sa dovedeasca ursi si mistreti erau foarte pretuite, s-a inceput un program de selectie. Cainii obtinuti erau incrucisati cu ogarii irlanderi. In ciuda faptului ca sunt denumiti „danezi" in limba engleza, acesti caini nu au nici o legatura cu Danemarca. In 1885, Clubul „Marele Danez" din Anglia s-a infiintat, iar pana in 1891, Clubul „Marelui Danez" din America se organizeaza, rasa standard fiind atestata. Din acest moment, rasa Marele Danez a devenit bine cunoscuta in intreaga lume. American Kennel Club recunoaste Marele Danez ca rasa apartinand clasei utilitarilor.Unele dintre calitatile acestei rase sunt: luarea urmei (caini detectivi, copoi), sunt caini de paza si caini de transport (carausi) buni.
Grupa: Mastiff sau a utilitarilor (AKC).Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile
Marele Danez, cu talia si eleganta sa impresionanta, este caracterizat ca „Apollo" al cainilor. Este un caine de talie gigantica, care imbina nobletea cu robustetea si forta cu eleganta. Capul Marelui Danez trebuie sa fie mai mult lung decat lat, cu o alura expresiva si un stop frontal accentuat. Ochii sunt de marime medie, de culoare inchisa (caprui, negri), rotunzi si dispusi adanc in orbite, cu o expresie inteligenta. Negrul trebuie sa apara intotdeauna pe marginea libera a pleoapelor si in coloratia sparncenelor Marelui Danez. Trufa este toata neagra, exceptie facand varietatile Blue si Arlechin. Urechile pot fi cupate sau necupate. Daca sunt cupate, urechile sunt lungi, ascutite si stau ridicate. Daca sunt necupate, urechile atarna in jos, pe partile laterale ale capului. Dantura permanenta, de un alb imaculat, formeaza o muscatura in care arcadele dentare se suprapun in brate de foarfeca. Gatul este lung si musculos. Membrele anterioare sunt perfect drepte, iar coapsele sunt musculoase si bine definite. Laba piciorului are forma rotunda si se termina cu unghii de culoare inchisa. Coada Marelui Danez este lunga si conica spre coapsa datorita corpului muscular, ajungand pana la nivelul gambei. Marele Danez are un par lucios, moale, subtire, des si scurt. Roba se intalneste in urmatoarele varietati vargata (dungata), cafenie, albastruie, neagra, Boston si Arlechin, Merle, precum si in alte nuante. Varietatea Merle este rezultatul obisnuit in urma imperecherii exemplarelor din varietatea Arlechin, dar nu este o varietate recunoscuta si acceptata, inca.
Greutatea la mascul poate fi intre 54-90 kg, iar la femela 45-59 kg. Inaltimea la nivelul greabanului este de 76-86 cm la mascul si de 71-81 cm la femela. Exemplarele de talie si mai mare sunt si mai apreciati.
Personalitatea
Marele Danez este inzestrat cu noblete si curaj, cu rezistenta si rapiditate. Sunt animale prietenoase, agere si demne de incredere, loiale, echilibrate, dar pot fi sperioase si agresive daca sunt provocate de om sau alt animal. Nu latra mult si devine agresiv doar atunci cand circumstantele o impun. Calitatile sale il fac un bun caine de paza. Unii indivizi sunt agresivi in mod nativ, in special cu cainii de acelasi sex.
Relatiile cu familia si casa
Marele Danez este bland si devotat familiei sale. Rasa este atenta, afectuoasa si prietenoasa, calitati ce fac din ea o rasa de caini excelent de protectivi care se comporta cu tact. Marele Danez este un bun companion, dar sunt masivi si necesita spatiu extins pentru o viata obisnuita si miscare.
Se va adapta sa traieasca si intr-u apartament daca nu va fi privat de timpul adecvat pentru miscare. Este relativ inactiv in interiorul domiciliului si se va fi multumit daca i se va asigura o curte mai mare.
Usor de remarcat, prietenos, dragalas si afectuos, Dogul German este jucaus si tolerant cu copiii. Indrageste usor pe toata lumea si simte nevoia de a fi in jurul oamenilor.Este tolerant cu alti caini, daca este crescut alaturi de acestia inca din copilarie.
Dresajul
Marele danez are un temperament echilibrat, prietenos, astfel ca veti resusi sa-l educati relativ usor cu un dresaj docil, adecvat. Unele exemplare pot fi putin mai dificil de dresat.Din nefericire, datorita educatiei sarace si a dresajului slab, Marele Danez si-a capatat reputatia de a avea un temperament irascibil, tafnos. Cu o socializare adecvata si antermanent, Marele Danez poate reusi in grupele de dresaj specific.Datorita taliei sale uriase, Dogul German trebuie dresat complet cat este inca tanar pentru a putea fi maleabil si usor de controlat cand va fi adult. Trebuie educat sa nu atace oamenii si, in special, copiii.
Aspecte particulare
Marele Danez este un caine cu par scurt, moale si des care necesita sa fie periat zilnic cu o perie din par de porc pentru a le mentine roba lucioasa. Imbaierea acestui urias este o sarcina grea, neplacuta care poate fi inlocuita printr-o ingrijire adecvata, zilnica.
Unghiile trebuie mentinute curate si ingrijite (curatate, scurtate, etc.). Dogul German naparleste moderat si nu in exces.
Marele Danez nu necesita o ingrijire aparte. La acesti caini trebuie radiografiate din timp soldurile (articulatiile coxo-femurale), deoarece Marii Danezi sunt predispusi problemelor la nivelul soldurilor. Pana la varsta de un an sunt predispusi fracturilor, datorita unei fragilitati osoase juvenile.
Sunt caini ce necesita multa miscare si cel putin o plimbare lunga pe zi.
Boli si afectiuni curente
Nu sunt caini care traiesc foarte mult.
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.
Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutive.
Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormone tiroidian, imbolnavirea se poate produce.
Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.
Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.
Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.
Osteosarcomul este un cancer al oaselor.
Valvulopatia cronica reprezinta o deteriorare progresiva a valvulelor cordului, care poate conduce la zgomote cardiace supraadaugate si insuficienta cardiaca.
Megaesofagul reprezinta o dilatare anormala a esofagului. Cauza este adesea necunoscuta, iar animalele afectate frecvent regurgiteaza alimentele putand dezvolta o pneumonie prin aspiratie.
In plus, Marii Danezi sunt predispusi la surditate, acnee, leziuni ale cozii si cateva boli osoase, incluzand osteodistrofia hipertrofica, instabilitatea vertebrala cervicala, displazia de cot si osteocondroza.
Speranta de viata la Marele Danez (Dogul German) este intre 9-10 ani, desi unii pot trai pana la 12-13 ani

Dog Argentinian
Este un caine mare, musculos, din tipul Mastiff-ului. Roba are parul scurt, lucios, gros, fara subpar, intotdeauna de culoare alba, usor de intretinut .Este un caine foarte inteligent, puternic, independent, ce necesita inceperea dresajului de supunere de la o varsta timpurie.
Dogul argentinian cunoscut, de asemenea, si ca mastiff-ul argentinian este rezultatul unui vis. Doi frati era hotarati sa creeze un vanator sociabil, dar care sa intimideze prin aparitie, capabil sa vaneze pume si mistreti. Dupa cateva eliminari succesive, visul celor doi frati a devenit realitate si Dogul argentinian a luat nastere.
Istoricul si originea
Dogul argentinian este originar din Argentina. In 1925, fratii Antonio Nores Martinez si Agustin Nores Martinez isi doreau cu inflacarare o rasa de caini capabila sa vaneze vanatul de talie mare in tinuturile rurale argentiniene. Dorinta lor de a avea un caine care sa fie in acelasi timp atat un companion, cat si un vanator eficient, i-a condus la dezvoltarea unei noi rase de caini prin imbinarea caracteristicilor unice a zece rase.
Cainele de lupta de Cordoba, care astazi nu mai exista, a fost utilizat ca parte a stocului de formare a rasei. Acest caine a fost apoi imperecheat cu mastiff-ul pentru ai conferi forta si cu bulldog-ul englez pentru robustete si un piept lat. Bull Terrier-ul a fost inclus pentru curaj si boxer-ul pentru loialitate si blandete. Pointer-ul a fost inclus in dezvoltarea rasei pentru finetea mirosului. Dogul german a fost adaugat pentru a-i conferi marimea, Irish wolfhound pentru instinctul de vanator, dogul de Bordeaux pentru falcile puternice si marele de Pirinei pentru blana alba, matasoasa.
Din toate aceste rase provine magnificul vanator, cunoscut astazi ca dogul argentinian. Fratii au inceput definitivarea rasei cu 10 femele si au introdus masculii care se potriveau standardelor pe care ei le fixasera pentru noua rasa. In 1928, Antonio a conceput primul standard al rasei. In 1956, din nefericire, Antonio a fost ucis si nu a mai apucat sa-si vada visul implinit. Agustin a preluat afacerea si a mutat sediul din Cordoba in Esquel, oras localizat in Pantagonia, in sudul Argentinei. Fiind ambasadorul Argentinei in Canada, Agustin a folosit aceasta oportunitate pentru a raspandi rasa in intreaga lume.
In cele din urma, dupa 50 de ani de activitate asidua, fratii Martinez au reusit sa creeze o rasa magnifica cu aptitudini pentru vanatoare, luarea urmei si un caine de paza si protectie vigilent. In 1985, dogul argentinian in cele din urma ajunge in Statele Unite.
Aspectul exterior si dimensiunile
Dogul argentinian da impresia unui caine bine conformat si musculos, impunator si elegant. Ca idee, rasa este similara unui pit bull alb, de talie mare. Dogul argentinian este un caine elagant cu conformatia unui mastiff, cu maxilare puternice, urechile clupate (scurtate) si cu un cap masiv cu botul scurt si puternic. Ochii Dogului argentinian sunt de culoare inchisa, negri sau caprui, cu o expresie care indica inteligenta si vigilenta. Trufa este intotdeauna neagra, iar parul care acopera botul este scurt, des si matasos.
Inaltimea la nivelul greabanului este de 61-69 cm, iar greutatea corporala este de 36-45 kg.
Personalitatea
Dogul argentinian are un temperament echilibrat. Rasa este prietenoasa, dar isi va proteja feroce familia daca simte pericolul. Dogul argentinian, de obicei, accepta alte animalute, in special, daca acestea sunt supuse si prietenoase. Din nefericire, dogul argentinian si-a creat o reputatie de caine agresiv, fiind prohibit in cateva state.
Dogul argentinian nu este un caine care se adreseaza proprietarilor incepatori si neexperimentati. Aceasta rasa necesita o socializare timpurie si un dresaj adecvat pentru a fi ascultator si supus.
Relatiile cu familia si casa
Dogul argentinian poate fi un caine de companie prietenos si iubitor. Sunt loiali familiei si paznici excelenti ai caminului lor. Socializarea precoce este importanta pentru a-si dezvolta o legatura puternica cu membrii familiei lor. Dogul argentinian este o rasa care se maturizeaza tardiv si care trebuie sa creasca alaturi de celelalte animalute din casa dumneavoastra pentru a invata sa le accepte ca membrii ai familiei.
Dresajul
Agresivitatea acestor caini poate constitui o problema, de aceea trebuie sa fie atent si intens socializati cu alti caini, de la o varsta timpurie. Nu trebuie tinuti cu un alt caine de acelasi sex. De asemenea, nu trebuie tinuti in compania pisicilor sau a altor animale mici de casa, decat daca au fost crescuti impreuna cu acestea.
Avand o vointa puternica si un temperament independent, dar totodata fiind foarte inteligent, Dogul Argentinian isi va respecta stapanul, dar acesta trebuie sa fie ferm, staruitor si demn de incredere. Datorita stramosilor sai care erau caini de vanatoare, Dogul Argentinian va fi permanent intrigat de mirosurile incitante din jurul sau , de aceea, trebuie ca atentia sa sa fie mentinuta prin dresaj , mereu asupra stapanului.
Aspecte particulare
Datorita reputatiei sale din luptele de caini, aceasta rasa este sub restrictii legislative stricte in marea Britanie si in alte tari. Legea cainilor periculosi data in 1991, mentioneaza cele trei rase, si anume Fila Brasiliero, Dogul Argentinian si TossaInu Japonez ca fiind total interzise de a aparea in locurile publice. O a patra rasa de caini, Pit Bull Terrier-ul American este permis numai in conditiile unor restrictii severe. Trebuie sa fie inregistrat, castrat, tatuat, microcipat, trebuie sa aiba asigurare, nu poate fi inmultit , nu poate fi importat, iar in public trebuie sa poarte botnita si sa fie tinut in lesa si insotit de o persoana de peste 16 ani.
Boli si afectiuni curente
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.
In plus, Dogul argentinian este predispus surditatii.
Durata medie de viata a Dogului argentinian este intre 10-11 ani